Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina (ACPBB) și Institutul Fratii Golescu au organizat la Bucuresti la Sala „Vasile Stroescu” din Centrul Vechi, un eveniment dedicat „POEZIEI CREȘTINE AZi”, având ca motiv cadru volumul de poezii „Putem un soare deveni” al preotului Sergiu MATEI, (preot și poet) de la biserica „Sf. Ierarh Nicolai” din Peresecina, Orhei, Republica Moldova.
La eveniment au luat parte doamna Irina Airinei, doctor in filologie și redactor pe teme de cultură la AFnews.ro, domnul Mihai Nicolae, președinte al Institutului Frații Golescu pentru românii din străinătate, doamna Mădălina ANDREI președinta Filialei București a ACPBB – gazdă și moderator al evenimentului, precum și domnul Marian CLENCIU, președinte al Consiliului Național al ACPBB.
Irina Airinei, doctor in filologie: „Preotul Sergiu Matei este de fapt, o identificare a poeziei cu rugăciunea. Despre această formă lirică a extazului, lirica isihastă, scria abatele Henri Bremond în alocuțiunea sa despre poezia pură, puritate regăsită și în opera unor Vergilius, Dante, Shakespeare, Racine, ale căror scrieri transcend rațiunea și contingentul prin forța de sugestie și muzicalitatea prozodică.”
„În literatura română, Vasile Voiculescu stă mărturie vie acestui tip de rostire poetică, simbolul extazului și al rugăciunii. Isihast în limba greacă înseamnă liniște, pace lăuntrică, asceză, reunirea cu Înaltul, cu ceea ce nu poate fi spus, iar părintele Bartolomeu Anania numea
această dăruire „Logodna contemplației noetice”.
Profund cunoscător al literaturii filocalice ca și emblematicii poeziei lui Vasile Voiculescu și Tudor Arghezi, preotul Sergiu Matei mărturisește, în versurile sale, asupra „rugăciunii neîncetate care conduce sufletul către isihie, către liniște.” cum spunea părintele Antonie Plămădeală. Reculegerea prin rugăciune reprezintă ridicarea sufletului prin isihie iar poezia aceasta este un altfel de limbaj: limbajul tăcerii, negarea expresiei către exterior și întoarcerea spre Dumnezeu. Prin versul său duhovnicesc, prin asceză și prin rugăciune, autorul arată, așadar, o Cale de vindecare prin purificarea inimii, căci inima este sediul sufletului creat după chipul lui Dumnezeu şi orientat tainic spre El. Poezia aceasta zidește, cu dragoste, o Cale către El, cel Preaînalt.
Căutarea lui Dumnezeu cu inima, prin permanentă rugăciune, aceasta este menirea poeziei celui însetat de absolut, dar liniștit în calea sa către Dumnezeu, dovadă a certitudinii perfecțiunii. Este un urmaș al tradiției liricii religioase semnate cu strălucire, la noi, de Aron Cotruş, Radu Gyr, Nechifor Crainic, Octavian Goga, Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi…
Simbolurile poemelor sale au semnificații profund creștine. Poetul are o „sensibilitate cosmică din familiaritatea cu sacrul” după expresia lui Adrian Popescu, nefiind cuprins de îndoieli, de sfâșieri și căderi precum Arghezi, căci inima lui este plină de credință și nădejde. „De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens” scria părintele Nicolae Steinhardt în „Jurnalul fericirii”. Frământarea poetului este pentru aproapele lui pe care îl îndeamnă să vadă Calea către uman, prin rugăciunea inimii. „Putem un soare deveni” este, așadar, mesajul rugului aprins pe care el îl transmite aproapelui său.”
Sursa: romaniabreakingnews.ro