Nichita Smochină a fost, fără îndoială, cea mai importantă personalitate a românilor din Transnistria. În același timp , destinul său a fost marcat de tensiunea tragică a românilor rămași la est de Nistru. S-a născut pe data de 14 martie 1894 la Corjova, pe atunci gubernia Herson. Luptă în armata imperială, primind chiar înalta distinctie „Crucea Sfântului Gheorghe”. Este înnobilat de țarul Nicolae al II-lea. In mai 1917 participă la „Congresul popoarelor neruse din Caucaz”, susținind independența Georgiei. La Petrograd discută cu Lenin despre autodeterminarea popoarelor. In decembrie 1917 organizează împreună cu Gheorghe Mare , la Tiraspol „Congresul moldovenilor transnistreni”, pronunțându-se pentru unire natională. În 1918 îl găsim in Rada ucrainiana, opunându-se anexării Basarabiei de către Ucraina. De frica represaliilor se refugiază în țară, trecând peste apa înghețată a Nistrului. În ianuarie 1921 inițiază ” Comitetul de ajutorare a românilor de peste Nistru”. Între anii 1930-1934 , aflat la Paris pentru studii doctorale desfășoară o ampla campanie informativă în favoarea neamului său , dar și a celorlalte popoare captive în U.R.S.S. E urmarit de agenții sovietici. Participă la activitatea „Comisiei minorităților” din cadrul Ligii Natiunilor. In 1933 pledează pentru admiterea comitetului refugiaților moldoveni din U.R.S.S. în ” Comisia internationala Nansen”. În paralel cu activitatea politică desfășoară o vastă activitate de cercetare istorică si antropologică. În țară , îi solicită regelui Carol al II-lea să nu cedeze Basarabia fără luptă. Ion Antonescu îl propune în „Biroul Păcii”. În 1942 devinde membru de onoare al Academiei Romane. După intrarea armatei roșii în țară este declarat dușman al sovietelor.
Iată doar câteva argumente care ne-au determinat să-l prezentăm – după o îndelungată pauză – publicului larg , ca o personalitate de exceptie a istoriei noastre contemporane.
Va invităm, așadar, marți 31 ianuarie 2017, ora 18:00 la Clubul Țăranului pentru a urmări evocarea pe care i-o dedicăm.
